Cum e cu oxigen?

Hmmm buna intrebare. Cred ca inceputul e mai greu. Ca in orice situatie conteaza tare mult cum stai cu moralul, trebuie sa vezi mereu jumatatea plina a paharului.
Acum, cand am deja 10 luni de cand sunt dependenta de oxigen, vad lucrurile asa: sa ai un cablu bagat in nari e ca si cum ai avea o pereche de ochelari (asta cam au majoritatea si e mai usor de inteles). exact cum cu ochelarii te inveti atat de mult ca uiti ca ii porti asa e si cu oxigenul, te inveti, e ceva normal, nu te deranjeaza nu te doare...face parte din peisaj. Inceputul e mai greu, cel putin pentru mine a fost, dar abia acum privind in urma imi dau seama ca mi-am facut griji degeaba. Trebuie sa fiu bucuroasa de aceasta inventie si sa ma folosesc de ea ca sa imi usurez viata, exact cum ochelarii ii porti ca sa vezi bine, ca sa nu te doara capul, asa si oxigenul il porti sa repiri normal. Ce e drept ca multora nu le sta bine cu ochelari, dar unde mai pui ca acu e la moda sa porti rame cat mai mari, care ies cat mai mult in evidenta, daca acum cativa ani erai considerat 'aragaz cu patru ochi', acum esti 'cool'. Cam asa cred ca va fi si cu canula nazala de la oxigen, acum daca te vede cineva te compatimeste, se uita lung, dar peste cativa ani cred ca au sa fie destui care sa tina canula in nas fara sa aibe nevoie de oxigenoterapie...doar asa ca e 'cool'. Haha atunci eu am sa ma mandresc ca am fost printre cei care am indurat privirile lungi, dar am facut o moda, poate se va numi, moda Lory, hahaha prea tare.