Mi-am dorit foarte mult sa stau la munte. Nu am o explicatie stiu doar ca mereu m-am simtit atrasa de munte. In 2012 cand mergeam la Piatra Neamt mereu ziceam ca vreau sa raman acolo, era singurul oras unde as fi fost dispusa sa ma mut.
In 2013 cand am vazut pe net peisajul de la spital mi-am zis ca daca ajung acolo sigur am sa fiu ca in concediu la munte, invatasem aceasta de la o alta femeie intalnita prin 2009 la Bisericani, a vedea acea experienta de spitalizare de o luna ca un concediu pe care niciodata nu si l-a permis. Asa am zis si eu daca ajung la munte sunt in concediu. Ei si am ajuns la munte si am tot stat in concediu 8 luni, dupa care am iesit si m-am mutat la apartament...la munte. Exact fara ca macar sa visez vreodata sa ajung sa traiesc in Italia acum sunt la munte, traiesc la munte...poate ca nu am mai considerat ca e ceva ce mi-am dorit mult ci doar ...ceva ce a venit de la sine...dar acum imi dau seama ca nu e asa. Azi am rasfoit niste poze din concediu 2012 si am vazut cat de incantata eram la munte...acum mi-am dat seama ca visul mi sa implinit. Locuiesc la munte, yuhu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu