Cutia fericirii

Hmmm nici nu stiu daca e corect titlul de 'cutia fericirii' sau mai bine sa spun 'cutia cu momente fericite'. Ideea nu imi apartine, am vazut-o acum un an la o persoana din Sua si desi am zis ca e buna ideea nu am pus-o innpractica, acum ca doar o zi ne mai desparte de finalul acestui an si ar trebui sa contorizam ce am facut in anul ce sta sa se termine imi cam pare rau ca nu am facut acea cutie.
Sa va explic in ce consta. O cutie, un borcan sau ce vreti voi in care urmeaaa sa puneti in anul ce urmeaza hartii pe care notati o zi in care a-ti fost fericiti, orice va facut fericit, o mica realizare, o plimbare prin parc, o fapta buna, orice, o scrieti si apoi o introduceti in cutie, apoi la sfarsit de an contorizati (faceti o retrospectiva) momentele bune, clipele frumoase, zilele in care a-ti avut motive de a fi fericit.
E ceva simplu, nu e costisitor, si poate asa o sa ne fie mai usor sa ne bucuram tot anul nu doar de Craciun, de Anul nou sau Paste, de ceea ce avem. Noi oamenii in general suspinam dupa ce am vrea si  nu avem atunci, sunteti deseori posomorati si nemultumiti, cand de fapt ar trebui sa fim mai buni, mai blanzi si mai fericiti. Iubiti tot ce va inconjoara, oameni, animale, plante, iubiti ceea ce faceti, caci daca faceti un lucru cu dragoaste va fi mai bun.
Va doresc sa fiti(fim) sanatosi in anul ce urmeaza, si bunul Dumnezeu sa ne daruiasca zile in pace.

Cum e sa mergi la dentist cand depinzi de oxigenoterapie

 Azi prima zi cand mi-am scos o masea. Adica, am multe masele scoase, dar de cand depind de oxigenoterapie nu am fost la dentist. Oricum mereu imi era frica la dentist(de fapt in general de doctori), dar daca mergeam mai mult timp la un anume dentist ma obisnuiam si frica se diminua mult.
Ei dar de cand cu oxigen am impresia (si cred ca de multe ori doar in capul meu e asa) ca ceilalti nu vor sa I teractioneze cu mine, dar sa iki scoata o masea. In fine, dreapta sus, maseaua de minte, cariata tare prra putin din coroana mai ramasese. Am mers in noiembrie la dentist, mi-a zis sa merg sa fac radiografie apoi sa revin peste o luna sa iji extraga maseaua. Am revenit si cand sa intru iese dr si se scuza ca tocmai sa stricat scaunul si se vede nevoit sa ma reprogfameze, pfffuuui si eu iesisem de la 8.45 din casa desi am intrat reepede in masian, dar nah e decembrie afara tot rece. In fine am fost reprogramata la o saptamana si cum ii rugasem sa fie mai spre amiaza nu asa matinal azi la ora 11 am mers iar la dentist. Dr a fost foarte dragut, iam zis ca imi e frica, ca uneori mai expectorez, ca am gura prea mica si ca poate nu ma descurca. El mi-a explicat calm ca nu doare, dar asta stiam ca doar acul de la anestezic il simti, apoi mi sa zis ca el isi face treaba, nu ma simpatizeaza nici antipatizeaza, dar daca eu stau nemiscata el lucreaza cu precizie. Gura mea este buna, nu e prea mica (normal ca fiecare avem gura dupa maxilar) si ca daca eu staunemiscata el isi face treaba bine, daca ma misc poate gresi. Nu ar avea rost sa ma adoarma doar pt o maseaca eu sa stau nemiscata. Daca eu simt nevoia sa respir altfel sau sa tusesc sa ii fac un mic semn si se opreste si asteapta atat cat e nevoie sa imi revin. Mi-a facut anestezicul, a lasat sa isi faca efect, apoi a scos maseaua ma si cusut, apoi a zis ca e gata. Eu intreb 'dar nu ati scos si radacina?' (Mare blonda mai sunt), asa ca mi-au aratat maseaua cu tot cu radacina. Ma gandeam ca va curge sange, dar prea putin a curs. Mi-a prescris 6 zile sa iau la 12 ore antibiotic si 3 zile paracetamol, totul preventiv.
E prima data cand mi se prescrie si cand iau pastile dupa extractie (mai ales ca e preventiv) si prima data cand ma coase.
P.s. ata a zis ca se duce de la sine ca e foarte subtire si nu e nevoie sa merg sa o scoata. Una peste alta am fost incantata ca am scapat destul de bine.
p.s. 2 sa nu uit sa mentionez ca imediat dupa anestezic a ĺuat-o inima la galop si aveam peste 120 batai per mihut dar cum mam ridicat mi-am revenit in maxim 2 minute, oricum trebuia sa astept sa isi faca efect anestezia.
Sper sa fie de folos experienta mea.

Storcator cu melc

Maine as avea 3 saptamani de cand am cumparat un storcator cu melc, am vazut pe net ca multi ii spunprin presare la rece. Practic am avut storcator cu mjlte rotatii pe mijut si cu lame, acesta este cu un melc si are doar 40 rotatiiper minut.
Nu m-am consultat cu nici un medic, nu sunt medic de profesie, nici macar nu am habar de medicina, nu dau sfaturi, nu fac reclama nici unui produs. Va scriu despre experientamea, nu mi-am facut analize inainte si dupa sa fac o comparatie concreta.
Am inceput sa beau dimineata suc de sfecla rosie, jn pahar de 200 ml. Initial am baut doar sfecla, apoi am amestecat sfecla cu kiwi, si chiar sfecla cu morcov si radacina de telina. Apoi pentru dupa amiaza de obicei beau un suc portocaliu, cu o portocala 1-2 mere si morcov. Am mai facut suc verde, de brocolli cu spanac, dar a avut o aroma ciudata asa ca ziua urmatoare am adaugat si mar, in alta zi am conbinat spanacul cu brocolli si kiwi, frumos verde si delicios.
Dupa 3 saptamani cand am baut zilnic cel putin un pahar dimineata si unul la amiaza de suc din fructe si legume pot spune ca nu mai ametesc asa tare, inainte sa incep cura cu sucuri am patit pentru vreo 2 zile si stand pe canapea sa am senzatia ca se invarte casa cu kine si am sa cad. Am luat de la medicul de familie trimitere sa fac analize de sange si urina, dar cum dimineata e rece afara si mie imi e frica sa nu racesc am ezitat sa ies din casa.
Cred ca in primul rand pentru mine e o buna ocazie de a consuma mai multe legume in primul rand, si chiar si fructe. Sa beau 2-3 pahare de suc e foarte usor pe cand sa mananc toate acele fructe cam greu pentru mine, cat despre leh0gume, sfecla rosie nu o consumam niciodata in mancare, brocolli rar si fiert, ma gandesc ca stors e mai bun ca se pastreaza din vitamine si minerale. Spanacul la fel am incercat o data sau de 2 ori sa gatesc dar nu mi-a placut asa mult cat sa repet, iar telina rar foloseam in bors de fasole, cum de cativa ani evit sa mananc fasole din cauza problemelor cu intestinul...e o buna ocazie de a o consuma.
Multa sanatate va doresc din inima la toti, si sa auzim de bine.

Ca de cand nu ne-am vazut....

Hihi...cam multe luni au trecut de cand nu ne-am vazut, adica de cand nu am scris pe blog.
Am reusit si am ajuns in Romania. Am avut inchiriat din bani persoanli un cocnetrator pentru ca medicul din Romania vroia sa merg la control pentru a primi hartia ce mi-ar fi decontat prin casa de sanatate chiria, si cum am ajuns cu cateva zile inainte de Paste acasa nu am avut timp.
Din pacate pentru mine din a 3 zi de Paste am inceput cu febra , am luat si paracetamol si antibiotic dar dupa o saptamana de antibiotic oral la alte 3 zile am reinceput cu febra si sufocare atat de tare ca nu am dormit vreo2-3 nopti, ziua nici atat. Asa ca am ajuns cu ambulanta la spitalul judetean. Acolo au fost nevoiti sa ma interneze la interne. Calvar, urat, cate 2 persoane in pat...a si murit o persoana langa patul meu...experienta ce ma facut sa iki doresc sa ma intorc cat mai repede in Italia. Asa ca la sfarsitu luni mai am revenit in Italia. Din 4 saptamani cat am stat in Romania, 3 am fost racita si slabita tare.
Aici la vreo saptamana aveam programat computer tomograf si medicul a decis sa ma reinternez pentru o saptamana sa fac analize detaliat, se temeau de o recidiva. Slava Domhului ca au iesit bine analizele si am plecat acasa (in It).
Vara a trecut, chiar si toamna, acus vine cu pasi repezi Craciunul.

Lasa grijile in seama Lui

Stiu teoria, de fapt cat de cat recent mi sa demonstrat si practica, dar invat greu si uit repede. Imi fac griji multe si fara rost, cand de fapt grija noastra o poarta Domnul de sus.
Ce e drept ca deseori o iau pe aratura si fac planuri, si ma imbat cu apa de ploaie, normal ca apoi, cad din varful muntelui si ma trezesc la o realitate ce nu prea seamana cu sperantele facute de mine, caci daca nu zidim cu caramizi ci cu paie nu poate sa tina. Mereu trebuie sa cerem si de la Domnul sfat, doar ca probabil ca fie uitam de El fie ne gandim ca e ocupat si sa nu il deranjam cu toate problemele, desi uitam ca El e omniprezent.
Sper sa nu ma fi imbatat din nou cu apa de ploaie, si sa fiu fericita fara sa se concretizeze stirile.
Aseara ma gandeam din nou, Doamne faca-se voia Ta, daca e sa se poata sa am oxigen lichid bine ar fi, caci m-am obisnuit cu el, daca nu poate e un semn ca trebuie sa ma dezvat si sa ma invat cu concentrator, chiar si portabil, poate asa e mai bine, poate nu ar trebui sa cer, 'da-mi oxigen lichid' ci doar 'da-mi oxigen' sau 'ajutama sa traiesc, cum stii Tu ca e mai bine pentru mine'. Am adormit asa repede si linistit cand m-am lasat in grija Lui. Am plasat Lui grijile si eu stiam ca sunt in siguranta, deci pot dormi linistita. Asa ca azi primesc telefon ca se poate sa primesc oxigen lichid caci si la noi in oras avem 3 statii de reincarcare, si eu care credeam ca doar la Cluj gasim asa ceva. Cum spuneam sper sa nu ma fi imbatat cu apa de ploaie, si sa fie adevarat sa nu fi inteles gresit. Oricum va fi voia Domnului sigur va fi bine pentru mine. El ne poarta de grija si ne da ce ne trebuie.
O alta grija, provocata ce e drept tot de oxigen si de faptul ca fara el nu pot respira si ca oricum obosesc repede, era legata de calatorie, si cand ma gandesc ce mult imi placea sa calatoresc. ce e drept ca si inainte aveam emotii cand sa ma pornesc la drum, ca o sa vad locuri noi, dar acum emotiile mele sunt de alta natura, cum am sa folosesc wc-urile publice. Dar cred ca ar trebui sa las si aceasta grija in seama Lui.
In fond de cate ori nu ne-am facut cu totii texte in gand pentru o intalnire importanta si ajunsi acolo ne-am trezit spunand altceva? Pentru ca asa era mai bine, nu cum ne gandisem noi de acasa. Ne poarta El de grija dar cum ziceam noi ne facem prea multe probleme si uitam sa ii cerem Lui sfat si ajutor.

Cazi, dar trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe

Ai cazut? Ridica-te! Sucura-te de praf, si mergi mai departe. Nu are rost sa stai acolo jos si sa plangi. Nu iti foloseste la nimic. Vrei sa plangi, fa-o, dar apoi TREBUIE sa mergi mai departe. MEreu in drumul tau vor fi piedici, e normal sa te mai si impiedici, e normal sa cazi, dar nu e normal sa te sperii si sa nu mai vrei sa mergi mai departe.
Cu totii avem in viata obstacole, cred ca in asta sta succesul, nu e o panta lina pe care urci, dimpotriva e un drum cu urcusuri si coborasuri, cu obstacole peste care trebuie sa trecem pentru a putea inainta. Nu spun sa fii nesimtit, sa fii impertinent, dar nici sa fii las, insista, ai sa fii si refuzat nu poti sa primesti mereu rapsunsuri positive, dar asta nu trebuie sa te descurajeze. Cei care nu lupta au pierdut din prima. Nu fi las, fii un luptator.

Vedem lumea asa cum suntem

Am gasit o pilda pe internet, cel mai probabil stiti de ea, se spune ca doi vecini unul bogat celalalt mai nevoias si-au facut cadouri. Initial cel bogat a daruit un cos murdar plin cu gunoaie pentru a rade de vecinul sarman. Omul a mers acasa, a spalat cosul si la umplut cu flori frumoase, apoi la innapoiat vecinului. Acesta sa mirat sa vada ca primeste flori frumoase in locul gunoaielor si cand a intrebat pe vecin de ce face acest lucru, cel nevoias a spus ca fiecare daruieste ce are in suflet.
Pilde sunt multe, idee e aceeasi nu putem astepta schimbarea doar de la cei din jur. Daca vrem ceva mai bun trebuie sa incepem de la noi sa fim mai buni apoi incet, incet toti(multi nu chiar toti) cei din jur pot fi mai bine.
Sa fim mai buni, bunatatea cere bunatate. In schimb violenta si rautatea nu aduce nimic bun.
E postul Pastelui, pentru noi crestinii ortodoxi, dar indiferent de religie si de perioada e bine sa fim buni, iertatori si sa incercam pe cat posibil sa facem bine.

Infrunta-ti temerile

Am fost o persoana independenta si luptatoare. Chiar zilele trecute ii povesteam sotului ca eram in clasa a doua si mergeam singura la autogara vineri la amiaza sa iau autobuzul spre tara, mergeam 28 km apoi coboram in statie si urcam spre raiul meu, raiul copilariei, bunicii mei dragi. Era deal dar pentru mine copil fiind parea vale, fugeam sa ii vad sa ma stranga in brate, uneori bunicii stiau ca trebuie sa vin si ii vedeam de la strada la vale iesind in drum. Deviez de la subiect caci despre copilarie si bunici nu as avea niciodata suficiente pagini sa scriu.
Am fost candva asa, neinfricata, de fapt faceam lucrurile crezand ca asa e firesc, ca sora mai mare mi sa parut firesc, sa fiu mereu responsabila, si chiar daca eram mica de varsta eu stiam ca sunt sora mai mare deci eram mare. Acum de vreo trei ani mai exact de cand folosesc oxigenul sunt foarte fricoasa, tratamentul a facut sa fiu si mai fricoasa si mai speriata. O tara straina cu oameni si locuri si limba straina poate a intensificat frica. Ideea era ca imi era foarte frica sa raman singura, apoi am reusit sa imi depasesc acele momente, dar nu reuseam sa ies singura din casa. Sa stau in casa ma simteam protejata, pe teritoriul meu, asemeni unui copil care sta doar cu parintii.
Astazi in schimb m-am decis sa imi depasesc aceasta spaima. Nu am planificat prea tare, doar am vazut ca a iesit dupa amiaza soarele, vantul nu sufla, asa ca am zis ca incet incarc oxigenul, il pun pe carucior si il leg cu o curea (sa ma asigur ca nu cade) si cobor. Zis si facut, adrenalina la maxim, de parca faceam bungee jumping. Am mers  si la baie, deh emotiile erau mari. Am luat cheia, am reusit sa inchid usa, pff de mai bine de trei ani nu am mai iesit singura din casa si sa inchid usa cu cheia, saturimetrul era pe aratatorul de la mana stanga, 127 batai per minut. Am reusit sa cobor trei trepte, am zis ca e cazul sa fac o pauza, imi era anapoda sa cobor caruciorul cu tubul de oxigen portabil, si sa auzit usa de la intrare in bloc, asa ca persoana salvatoare a si aparut, era chiar el sotul meu, venea de la munca. A ramas uimit sa ma vada acolo, ma ajutat sa cobor, sa asigurat ca mi-am incarcat suficient tubul si ca e bine ancorat apoi ma lasat, ca asa am vrut, desi deja ma simteam in siguranta stiind ca el e prin preajma. De acum cred ca am curaj sa mai incerc sa ies singura.
Nici nu va puteti imagina cat sunt de fericita desi am mers destul de putin. Am stat o ora si jumatate afara, dar mai mult am stat pe banca decat am mers.
Stiam ca trebuie sa iti infrunti fricile, dar teoria e usoara practica ma omoara, dar astazi multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit sa ies. Sunt foarte fericita. Ma simt libera.

Despre reprosuri

Cine este nevinovat sa arunce primul cu piatra. Ceva de genul acesta e precizat in Biblie.
Ce usor ne este sa etichetam oamenii, sa ii condamnam, sa le reprosam anumite lucruri, dar fara sa stim exact despre ce este vorba.
Daca vrei sa cunosti o persoana da-I o functie e conducere si vezi cum ii trateaza pe cei inferiori.
Astazi nici macar nu vorbim de superioritate sau inferiorita ca studii, ci de bugetari, care uita ca sunt platiti din banii contribuabililor, si uita ca sunt acolo pentru a da informatii si a face o meserie nu pentru e judeca si a eticheta. Dar, roata e rotunda si se intoarce, si chiar daca nu am sa fiu acolo sa ii vad cand isi primesc si ei 'palma' de la viata, am asa o convingere ca sigur va veni si momentul lor. Cel mai bine e sa incerc sa fac abstractie de cei care incerc sa ma jigneasca, sa se comporte inadecvat cu mine si sa caut o alta usa, o alta persoana, o alta zi...sau daca nu sa pun placa eu imi cer drepturile si atat, problema ta ca tu altceva nu ai de facut decat sa ma judeci pe mine. Prea bine, eu imi asum greselile si mi le recunosc, dar tu, ti le asumi, esti sigur ca doar eu sunt vinovat pentru situatia in care sunt?

Fabula- Cainele si catelul

Imi place foarte mult aceasta fabula, pentru cine nu o stie o redau mai jos.
                                          Cainele si catelul,
                                                         de Grigore Alexandrescu

''Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieşte cine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Versurile sunt acestea, si deseori imi vin in minte. Prea vrem egalitate, DAR NU PENTRU CATEI. Cam fiecare dintre noi suntem, sau am fost candva in aceasta situatie si pot spune ca rar am cunoscut personae care sa fie chiar pentru egalitate, sau nah...macar cat de cat. In general am observant ca nu latra cainii de rasa, cei mari (si la propriu si la figurat) ci javrele, corciturile, cei mici.

Mesaje ascunse?

E ceva straniu pentru mine. Am impresia ca Dumnezeu imi trimite niste 'mesaje' subtile dar nu le inteleg. Sunt blonda, asa m-am nascut, deci nu ar trebui sa ma incadrez la bancurile cu blonde. Am nevoie de ajutor. Va spun si voua care sunt acele 'mesaje' poate stiti raspunsul care eu il caut.
De ceva ti p tot dau peste filme, care, desi la inceput nu au nici un semn, mesaj ca ar fi despre persoane ce folosesc oxigenoterapia, ulterior descopar in cadrului filmului secvente cu persoane ce folosesc oxigenoterapia. Cat de mare e coincidenta ca azi am dat sa vizionez doua filme si in ambele sunt secvente de acest gen. Si nu ma refer doar la persoane care stau intinse in pat cu oxigen, ci la cele care merg si au oxigen. Ziceti si voi daca nu e straniu.
Primul film se numeste Lupta impotriva sistemului, si celalalt  munca noastra este criza. Vizionare placuta in cazul in care v-am facut curiosi si daca aveti raspuns, idee, de ce imi apar acele mesaje, ce inseamna, va rog sa nu ezitati sa ma luminati.

Primavara incepe cu...

Primavara incepe cu soare si aer un pic mai cald, suficient cat sa pot iesi din casa eu. E minunat dupa aproape doua luni de 'hibernare' sa ies afara la aer curat. E minunat sa ma plimb, chiar daca abia reusesc sa merg maxim 200 metri intr-o zi. E minunat sa vezi, oameni, copii, catei, masini tot zumzetul si toata viata.
Ei dar e primavara asa ca o zi e soare, in urmatoarea zi ploua, asa ca profitam de zilele frumoase iar in celelalte stam cuminti in casa si ne cautam activitati. Am mai crosetat, botosei, o rochita de fetita pana in 3 luni, o bentita de bebe. Cred ca am sa fac si niste tutoriale desi abia sunt la inceput, caci majoritatea tutorialelor  si filmelor sunt in engleza si spaniola.

Printre altele am gasit declaratia unei personae publice, despre tbc. A spus ca a fost bolnava si ca a ramas doar cu un plaman si jumatate, si ca majoritatea se feresc sa vorbeasca despre aceasta boala de rusine. Stiu cum e si eu ma simt deseori marginalizata. O felicit pentru curajul ei si sper sa mai schimbe din mentalitati acel interviu ce deja am vazut ca a fost preluat de mai multe publicatii on line.

Primavara incepe cu renastere, incepe cu chef de viata si cu planuri noi. Sa crestem, sa ne dezvoltam, sa ne acceptam, sa daruim si sa fim capabili si sa primim.

Despre lucrurile care imi fac bine

Astazi vreau sa va spun despre cum reusesc sa fiu pozitiva sau cum ma incarc cu energie pozitiva.
Fiecare are slabiciunile lui, mie imi plac copiii si cainii. Daca vreau sa zambesc ma uit la mini-filmulete cu bebelusi sau cu caini, si sigur imi revin.
De asemeni o plimbare prin aer liber este oricand binevenita. Imi place natura, iarba, copacii, oamenii, bancile, masinile, desi prea mult zgomot ma oboseste nu mai sunt obisnuita sa stau printer oameni multi si agitate.
Un film, o comedie, iar e pe placul meu. In fond sunt destule studii care demonstreaza ca rasul e un bun medicament.
Un alt 'medicament' bun e rugaciunea, ea te apropie de Divinitate, de bun. Cred ca si cei care se declara atei undeva acolo in sufletul lor trebuie sa accepte ca sus este cineva superior. Dumnezeu e in toti si in toate, trebuie doar sa vrem sa il vedem, sa fim dispusi sa recunoastem ca totul e un miracol.

Amintiri...din copilarie

Astazi mi-am amintit de vorbele strabunicii mele : "fa-hai (fata) numai sa numeri pana la 80 e greu dar sa si traiesti". A trait strabunica peste 90 ani. A trait frumos, a trait eco, a trait ca in basme.
Nu a mers la spitale, nu a luat medicamente. De cumparat rar cumpara, zahar si ulei (asta dupa 1990 cand nu mai punea ea in pamant sfecla pentru zahar si floarea soarelui pentru ulei).
A avut o viata simpla, dar frumoasa, mi-a facut placere sa merg la ea. Am copilarit la bunici care erau vecini cu strabunicii si mergeam zilnic la strabunici, ma invatau poezii si imi spuneau povesti, atat din carti cat si din viata reala. O copilarie ca in povestirile lui Creanga, ca in povesti. Unde parintii lucrau la oras si veneau in week-end sa ne viziteze. O copilarie lipsita de griji. Aveam lumina si tv, dar doar tvr 1, asa ca nu statea prea mult la tv. De calculator nu auzisem.
A fost simplu si a fost frumos.

Oamenii pe care ii intalnim intamplator...sau nu

Astazi am primit o veste trista. O persoana pe care o cunosteam doar virtual sa dus la ingeri. Mult prea devreme. Abia implinise 35 ani, avea doi copii, doi baieti ce nu vor mai sti de mila de mama.

E nedrept, nu imi gasesc cuvintele. Am stiut prea putine despre ea, dar nu cred ca merita asa devreme sa moara. Acum cuvintele sunt de prisos. Pe ea nu o mai incalzesc cu nimic, iar pe cei ramasi in urma ei...nu stiu, stiu doar ca sunt trista.

Tot astazi am primti un colet de la o persoana ce mi-a trimis plante de aloe si un cadou, un colier din margele facut de ea. Am ramas foarte impresionata, cum oameni care te cunosc doar virtual pot fi atat de buni. E greu sa faci ceva de mana, cu atat mai mult din margele de nisip, stiu caci in urma cu vreo6-7 ani cred am incercat si eu si e si costisitor si migalos. Multumesc pentru oamenii pe care am avut ocazia sa ii cunosc si de la care am mereu cate ceva de invatat.

Fii multumit cu ceea ce ai

Recent am citit pe facebook o pilda. Pe scurt redau pilda. O cioara a vazut o lebada, i sa parut foarte frumoasa, sa gandit ca e cea mai fericita dar cand a intrebat-o , lebada a spus ca a vazut un papagal asa ca cioara intrebat papagalul, acesta a spus ca a vazut un paun. La gradina zoologica sute de persoane admirau paunul, dupa ce au plecat cioara a intrebat paunul daca e cea mai fericita pasare si acesta a spus ca dupa el cioara e dea mai fericita pentru ca e libera, el e inchis acolo, captiv, ar vrea sa scape dar nu poate, pe cand cioara zboara unde vrea. Morala era sa nu cautam la ceilalti ceva ce nu avem, gandindune ca astfel vom fi mai fericiti..

E adevarat caci si eu cand eram rau in spital vroiam sa nu mai fac febra, apoi incet incet nu am mai facut apoi vroiam sa nu  imi mai fie asa rau si usor m-am inzdravenit si am simtit tot mai putin reactiile adverse, apoi am terminat tratamentul. Doar ca deja as fi vrut mai mult. Sa fiu fara oxigen, sa lucrez iar... Trebuie doar sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am. Se poate mai bine dar sigur se poate si mai rau. As dori sa stiu sa pretuiesc mai mult ceea ce am si sa stiu sa ma bucur de viata asa cu oxigenul dupa mine.
Fiti recunoscatori pentru ce aveti, nu cautati mereu motive de a fi nemultumiti. Viata e frumoasa.

Asculta-ti corpul

Nu recomand nimanui ce sa manance, doar carne, doar legume sau alt regim, cred ca cel mai intelept este sa ne ascultam corpul si sa ii dam ce ne cere. Ma gandesc deseori ca de fapt cand ne nastem nu stim inca sa vorbim sau sa scriem dar avem alte instincte mult mai bune pe care in timp ni le pierdem sau mai bine spus carora nu le mai dam importanta, le ignoram. De cele mai multe ori corpul nostru ne vorbeste, e obosit, trebuie sa luam o pauza, ii e foame trebuie sa ne hranim si tot asa. Zilele acestea am 'descoperit' ca de fapt tahicardia mea e mai mult din cauza stomacului sau a intestinului si nu atat din cauza plamanilor.
Ma balonam si disconfortul era mare, chiar daca nu se observa mereu ca ma balonam cred ca tot din cauza digestiei obosea inima, caci stomacul nu reusea sa digere ceea ce mancasem

Acum stiti ca la teorie sunt buna dar practica ma omoara. Imi tot propun de mult timp sa mananc mai sanatos. Adica fara prajeli, deloc, rar mananc dar tot mananc prajeli in prezent. Apoi ar trebui sa reduc mult carnea, caci de doua ori pe zi e prea mult mai ales ca eu stau mereu nu fac miscare. Apoi trebuie sa consum mai multe lichide, in perioada rece am ajuns sa beau maxim jumatate de litru de apa, ceea ce e foarte putin.

Acum urmeaza sa vad daca reusesc cat de cat sa imi urmez aceste sfaturi si revin cu noutati, daca am reusit si ce am observat.
Ieri am mancat ficatei de pasare doar fierti si piure de cartofi la amiaza apoi pe seara legume la tava dar au avut si un pic de ulei si o bucatica foarte mica de carne de curcan, cert e ca pe seara nu a cazut prea bine. Azi la amiaza paste cu sos de rosii si pe seara mi-am pregatit o supa crema de legume (asta e ceva foarte nou, 1 ca gatesc, 2 ca fac aceasta mancare). Am crescut putin si consumul de apa dar pana la doi litri de apa pe zi mai am.

Update: Nu tin cura de slabire, dimpotriva vreau sa ma ingras.

Dependenta de jocuri

De mult timp tot imi propun sa scriu, dar tot aman, asa ca uit ce vroiam sa scriu.

Acum ma amuzat sotul meu, ca mi-a dat o replica foarte buna.
Joc Pert rescue si am ajuns laultimul nivel dar la 2-3 saptamani se mai fac ceva nivele, asaca repede intru sa joc. Astazi pe seara tot butonam si sotul imi zice'mai ai vieti de jucat?', i-am raspuns ca am 12 ore nelimitat. A ras, a spus ca au vazut astia ca sunt dependenta si nu imi mai dau 5vieti ci ore sa stau si noaptea sa joc.
Are mare dreptate caci e manie, intru pe tableta sa caut ceva, dar din instinct dau clic pe joc sa ma depasesc la nivel ce am jucat deja, sau sa vad daca nu au aparut altele.
Slava Domnului ca e singurul joc care il joc.