vineri, 25 martie 2016

Despre reprosuri

Cine este nevinovat sa arunce primul cu piatra. Ceva de genul acesta e precizat in Biblie.
Ce usor ne este sa etichetam oamenii, sa ii condamnam, sa le reprosam anumite lucruri, dar fara sa stim exact despre ce este vorba.
Daca vrei sa cunosti o persoana da-I o functie e conducere si vezi cum ii trateaza pe cei inferiori.
Astazi nici macar nu vorbim de superioritate sau inferiorita ca studii, ci de bugetari, care uita ca sunt platiti din banii contribuabililor, si uita ca sunt acolo pentru a da informatii si a face o meserie nu pentru e judeca si a eticheta. Dar, roata e rotunda si se intoarce, si chiar daca nu am sa fiu acolo sa ii vad cand isi primesc si ei 'palma' de la viata, am asa o convingere ca sigur va veni si momentul lor. Cel mai bine e sa incerc sa fac abstractie de cei care incerc sa ma jigneasca, sa se comporte inadecvat cu mine si sa caut o alta usa, o alta persoana, o alta zi...sau daca nu sa pun placa eu imi cer drepturile si atat, problema ta ca tu altceva nu ai de facut decat sa ma judeci pe mine. Prea bine, eu imi asum greselile si mi le recunosc, dar tu, ti le asumi, esti sigur ca doar eu sunt vinovat pentru situatia in care sunt?

Fabula- Cainele si catelul

Imi place foarte mult aceasta fabula, pentru cine nu o stie o redau mai jos.
                                          Cainele si catelul,
                                                         de Grigore Alexandrescu

''Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieşte cine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră."
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Versurile sunt acestea, si deseori imi vin in minte. Prea vrem egalitate, DAR NU PENTRU CATEI. Cam fiecare dintre noi suntem, sau am fost candva in aceasta situatie si pot spune ca rar am cunoscut personae care sa fie chiar pentru egalitate, sau nah...macar cat de cat. In general am observant ca nu latra cainii de rasa, cei mari (si la propriu si la figurat) ci javrele, corciturile, cei mici.