Pomi cu flori din maracini
Asta scriu la cerere . Draga mea prietena a scris o poezie frumoasa, si cum povestea mea de 'o noua viata' o stiu foarte putini, incerc sa o relatez aici, probabil cu timpul o sa mai insist pe fiecare amanunt.
Pe scurt totul incepe la finele lui ianuarie 2013, ma duc la spital dupa pastile si primesc raspuns ca sunt rezistenta la toata schema (asta pe intelesul tuturor beau degeaba pastilele caci nu isi fac efect), si cum ar face doar rau la stomac si ficat si nimic bun mai bine nu mai iau nimic, practic era ca o condamnare la moarte fara o data exacta.
Ma duc acasa si astept...ce? Sa vina moartea? Ei da, eu nu, nu pot astepta sa vina coana cu coasa asa de tanara la abia 28 ani impliniti de vreo 4 luni. Si atunci ce faci? Lupti. Dar cu cine sa lupti? Cu morile de vant....(continuarea in alta zi azi trecem direct la momentul culminant-calatoria...spre un nou inceput)
Asta scriu la cerere . Draga mea prietena a scris o poezie frumoasa, si cum povestea mea de 'o noua viata' o stiu foarte putini, incerc sa o relatez aici, probabil cu timpul o sa mai insist pe fiecare amanunt.
Pe scurt totul incepe la finele lui ianuarie 2013, ma duc la spital dupa pastile si primesc raspuns ca sunt rezistenta la toata schema (asta pe intelesul tuturor beau degeaba pastilele caci nu isi fac efect), si cum ar face doar rau la stomac si ficat si nimic bun mai bine nu mai iau nimic, practic era ca o condamnare la moarte fara o data exacta.
Ma duc acasa si astept...ce? Sa vina moartea? Ei da, eu nu, nu pot astepta sa vina coana cu coasa asa de tanara la abia 28 ani impliniti de vreo 4 luni. Si atunci ce faci? Lupti. Dar cu cine sa lupti? Cu morile de vant....(continuarea in alta zi azi trecem direct la momentul culminant-calatoria...spre un nou inceput)
Ma pornesc in dimineata zilei de 10 iulie 2013 spre Italia(unde as fi avut sansa la un tratament, desi dupa spusele dr din Romania nu mai aveam leac pe toata planeta). Stres...putin spus...eram praf, chemasem preotul duhovnic sa ma impartaseasca zic in gandul meu, de o fi sa ma duc sus in cer sa nu ajung la spital in Italia sa nu mor neimpartasita, din pacate parintele era in alta localitate plecat si am ramas asa...cu Dumnezeu si Maica Domnului inainte. Trebuie sa mentionez ca aveam o carticica de rugaciune cu Maica Domnului grabnic ajutatoare, o tineam mereu in mana, macar cu asta sa mor si eu, oricum lumanari nu aveam la noi.
Ne-am pornit, soferul eu, sotul meu si fratele....calatorie cu suspans.
3 tuburi destul de mici de oxigen si un concentrator portabil care trebuia sa se incarce la masina dar care nu a functionat.
La iesire din tara prin Cluj cred am mers si nea reincarcat unul dintre tuburile de oxigen ca se terminase, deci eram iar cu 3 tuburi pe care le foloseam la 3, ca deh stateam intinsa nu mergeam sa am nevoie de mai mult oxigen. Soferul a condus non-spot, adica fara sa faca pauza de ssomn, oprea la cateva sute de km sa se dezmorteasca fuma o tigara pe fuga si iar...la drum ca nu e timp de pierdut.
Ce sa mai lungim vorba eram aproape de Venetia si 2 tuburi erau goale din al 3-lea mai aveam un sfert, atunci imi aduc aminte de alt binefacator,prieten aparut peste noapte, ca lucreaza la un spital dintr-o localitate din Venetia asa ca il sun la 3 noaptea si il rog insistent sa imi dea adresa spitalului si sa se porneasca si el spre spital sa imi dea un tub de oxigen.
Am ajuns la limita dacaintarziam vreunul din noi 5 minute acum eram....istorie. Dar Maica Domnului era cu mine, era cu noi ne proteja, Dumnezeu ne incearca dar nu ne uita.
Eram deja mai relaxati, un tub de oxigen ar fi trebuit teoretic sa ne ajunga de la Venetia la Milano, unde banuiam eu ca era spitalul, dar de unde, ca nu aveam de intrat in Milano ci intr-o alta localitate din nordul Italiei, zona muntoasa, si urca prin serpentine si urca de am ajuns in varf, si oxigenul era cam pe terminate din nou... Ei na ca acu chiar ca ma duc de aici de sus de pe munte sus in cer, am gandit eu, tremuram toti 4, eram contratimp si nu stiam cu exactitate daca dam de spital. Am inceput a cobora, in continuare serpentine...dar tot e bun incepeau sa apara si case...poate suntem pe drumul cel bun gandeam eu, speram eu. Am ajuns in cele din urma in fata spitalului si oxigenul arata 0, abia mai sufla, urca fratele cu documentele, sotul statea cu mine ca nu vroiam sa il las sa plece, nu vroiam sa mor singura, si dupa vreo 3 minute care noua ni se parusera jumatate de ora ne intoarcem la cladirea alaturata, "pronto soccorso", adica urgente. Tragem unde trebuiau sa vina salvarile deja nu mai aveam oxigen in tub, apare o infirmiera(asistentele medicale in Italia se numesc infirmiere), si calma ne zice ce dorim, noi atat oxigeno...au inteles ei ca vrem oxigen au adus o targa la care aveau si tub de oxigen si m-au bagat inauntru la primire urgente, urmand sa sune la dr sa vada daca a ajuns fratele cu doc si ce e de mine. Acolo de 1 minut fiind cu sotul langa mine, am rasuflat usurati...si tot stresul si raul a iesit pe geamul intredeschis, a intrat aer curat de munte si racoros. Atunci vad ochii sotului meu inlacrimati si il aud zicand 'am reusit', asa este reusisem. In data de 11 iulie 2013 pot spune ca m-am nascut a doua oara.
Mare e puterea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Binecuvantat fie numele lor in vecii vecilor.
Ne-am pornit, soferul eu, sotul meu si fratele....calatorie cu suspans.
3 tuburi destul de mici de oxigen si un concentrator portabil care trebuia sa se incarce la masina dar care nu a functionat.
La iesire din tara prin Cluj cred am mers si nea reincarcat unul dintre tuburile de oxigen ca se terminase, deci eram iar cu 3 tuburi pe care le foloseam la 3, ca deh stateam intinsa nu mergeam sa am nevoie de mai mult oxigen. Soferul a condus non-spot, adica fara sa faca pauza de ssomn, oprea la cateva sute de km sa se dezmorteasca fuma o tigara pe fuga si iar...la drum ca nu e timp de pierdut.
Ce sa mai lungim vorba eram aproape de Venetia si 2 tuburi erau goale din al 3-lea mai aveam un sfert, atunci imi aduc aminte de alt binefacator,prieten aparut peste noapte, ca lucreaza la un spital dintr-o localitate din Venetia asa ca il sun la 3 noaptea si il rog insistent sa imi dea adresa spitalului si sa se porneasca si el spre spital sa imi dea un tub de oxigen.
Am ajuns la limita dacaintarziam vreunul din noi 5 minute acum eram....istorie. Dar Maica Domnului era cu mine, era cu noi ne proteja, Dumnezeu ne incearca dar nu ne uita.
Eram deja mai relaxati, un tub de oxigen ar fi trebuit teoretic sa ne ajunga de la Venetia la Milano, unde banuiam eu ca era spitalul, dar de unde, ca nu aveam de intrat in Milano ci intr-o alta localitate din nordul Italiei, zona muntoasa, si urca prin serpentine si urca de am ajuns in varf, si oxigenul era cam pe terminate din nou... Ei na ca acu chiar ca ma duc de aici de sus de pe munte sus in cer, am gandit eu, tremuram toti 4, eram contratimp si nu stiam cu exactitate daca dam de spital. Am inceput a cobora, in continuare serpentine...dar tot e bun incepeau sa apara si case...poate suntem pe drumul cel bun gandeam eu, speram eu. Am ajuns in cele din urma in fata spitalului si oxigenul arata 0, abia mai sufla, urca fratele cu documentele, sotul statea cu mine ca nu vroiam sa il las sa plece, nu vroiam sa mor singura, si dupa vreo 3 minute care noua ni se parusera jumatate de ora ne intoarcem la cladirea alaturata, "pronto soccorso", adica urgente. Tragem unde trebuiau sa vina salvarile deja nu mai aveam oxigen in tub, apare o infirmiera(asistentele medicale in Italia se numesc infirmiere), si calma ne zice ce dorim, noi atat oxigeno...au inteles ei ca vrem oxigen au adus o targa la care aveau si tub de oxigen si m-au bagat inauntru la primire urgente, urmand sa sune la dr sa vada daca a ajuns fratele cu doc si ce e de mine. Acolo de 1 minut fiind cu sotul langa mine, am rasuflat usurati...si tot stresul si raul a iesit pe geamul intredeschis, a intrat aer curat de munte si racoros. Atunci vad ochii sotului meu inlacrimati si il aud zicand 'am reusit', asa este reusisem. In data de 11 iulie 2013 pot spune ca m-am nascut a doua oara.
Mare e puterea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Binecuvantat fie numele lor in vecii vecilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu