Inceputul

Si totusi ce inseamna sa fii dependent de oxigen...mai mult decat sunt majoritatea oamenilor.
Din experienta mea, e ciudat, fiindca tot e inceputul explic prima experienta a mea 
Ajung la spital, dupa rugaminti si insistente ma interneaza in spital. Vin asistentele sa imi administreze o perfuzie cu ceva vitamine b si un antibiotic, eu fricoasa si zic oricum are sa dureze merg intai pana la wc sa ma pis, cand ma intorc zici ca urcasem pe Everest, desi abia facusem 20 pasi, asistentele conchid - musai am nevoie de oxigen, eu nu refuz, zic hai sa vad ce o fi, imi aduce in camera(femeia de servici, cea care face curatenie) un concentrator de oxigen(pentru cei care nu stiu ce e aia, e un aparat cam cat un aragaz care vine bagat in priza si hutuie tare si iti da oxigen) imi pune o masca, tip canula nazala si ma intreaba la cat sa il regleze, ii zic ca nu am idee ca e prima data cand folosesc asa ceva asa ca decide tanti sa il regleze la 4. Bag canula nazala in nas....mare lucru nu simteam...zic ei il las un pic apoi il scot...am terminat cu perfuzia, ma duc iar la wc sa urinez...deh urinam cam des, cand vin iar cu limba scoasa de 2 coti, repede dau drumul la concentrator si ma mai linisteste.
Pana acum nimic interesant pentru necunoscatori, dar oxigenul trebuia sa il monteze o asistenta daca nu un dr, sa imi ia saturatia (cu un ssaturimetru la deget o chestie care dureaza maxim 1 min) si in functie de cum iesea saturatia trebuia reglat oxigenul.
In maxim 2 zile am aflat ca se poate si dormi cu el, si dupa mult timp am dormit cat de cat bine, nu ma mai sufocam atat de tare.
Traiasca cel care la descoperit