Continuam cu oxigenul 
Ei si dupa vreo zece zile de spitalizare, dr decide sa imi dea drumul acasa, ca tot nu aveau nici un tratament sa imi administreze, eu eram imuna la pastile si faceam febra, luam fiole de algocamin minim 1 la 12 ore, transpiram de ziceai ca fac dus nu sauna, nu mai stiam ce inseamna par uscat, ma schimbam de 3-4 ori pe zi si tot cam de atatea ori pe noapte. Intre timp deja eram dependenta de oxigen de nu mai puteam merge nici la wc, imi faceam nevoile in camera de spital la un bazinet(un soi de faraj), si norocul meu ca aveam in camera o fata care nu ii era greata sa se duca imediat si sa verse ca pe femeile de servici nu prea aveai cum sa le anunti, de intrat intrau de max 3 ori pe zi in camera si atunci trebuia sa le zici sa arunce , asta daca aveai noroc sa aibe manusi la ele ca altfel ziceau ca se duc dupa manusi si duse erau. In fine deja cred ca vi sa intors stomacul pe dos asa ca ajunge detalii din astea scarboase.
Cum va ziceam trebuia sa plec acasa, de la spital pana acasa faceam minim 30 minute, dar am primit concentratorul si foaia de externare si pe aici iti e drumul, nu ai decat las ca nu mori juma de ora fara oxigen...intradevar nu am murit , am ajuns noi acasa urca rpede sotul meu 3 etaje cu concentratorul si il baga in priza apoi coboara si ma urca pe mine(in brate ca nu eram capabila sa urc o treapta dar 3 etaje). La plecare dr a tinut sa mentioneze ca desi merge pana la 6 concentratorul ar fi bine sa nu il folosesc mai mult de 3 ca are sa consume multa energie electrica(bineinteles ca nu l-am ascultat ca ma sufocam cu 3 si il foloseam la 5 minim4, aveam un cablu mai lung si ajungeam la wc, deja era bine, macar nu mai eram nevoita sa imi fac nevoile in camera