Amintiri...din copilarie

Astazi mi-am amintit de vorbele strabunicii mele : "fa-hai (fata) numai sa numeri pana la 80 e greu dar sa si traiesti". A trait strabunica peste 90 ani. A trait frumos, a trait eco, a trait ca in basme.
Nu a mers la spitale, nu a luat medicamente. De cumparat rar cumpara, zahar si ulei (asta dupa 1990 cand nu mai punea ea in pamant sfecla pentru zahar si floarea soarelui pentru ulei).
A avut o viata simpla, dar frumoasa, mi-a facut placere sa merg la ea. Am copilarit la bunici care erau vecini cu strabunicii si mergeam zilnic la strabunici, ma invatau poezii si imi spuneau povesti, atat din carti cat si din viata reala. O copilarie ca in povestirile lui Creanga, ca in povesti. Unde parintii lucrau la oras si veneau in week-end sa ne viziteze. O copilarie lipsita de griji. Aveam lumina si tv, dar doar tvr 1, asa ca nu statea prea mult la tv. De calculator nu auzisem.
A fost simplu si a fost frumos.

Oamenii pe care ii intalnim intamplator...sau nu

Astazi am primit o veste trista. O persoana pe care o cunosteam doar virtual sa dus la ingeri. Mult prea devreme. Abia implinise 35 ani, avea doi copii, doi baieti ce nu vor mai sti de mila de mama.

E nedrept, nu imi gasesc cuvintele. Am stiut prea putine despre ea, dar nu cred ca merita asa devreme sa moara. Acum cuvintele sunt de prisos. Pe ea nu o mai incalzesc cu nimic, iar pe cei ramasi in urma ei...nu stiu, stiu doar ca sunt trista.

Tot astazi am primti un colet de la o persoana ce mi-a trimis plante de aloe si un cadou, un colier din margele facut de ea. Am ramas foarte impresionata, cum oameni care te cunosc doar virtual pot fi atat de buni. E greu sa faci ceva de mana, cu atat mai mult din margele de nisip, stiu caci in urma cu vreo6-7 ani cred am incercat si eu si e si costisitor si migalos. Multumesc pentru oamenii pe care am avut ocazia sa ii cunosc si de la care am mereu cate ceva de invatat.

Fii multumit cu ceea ce ai

Recent am citit pe facebook o pilda. Pe scurt redau pilda. O cioara a vazut o lebada, i sa parut foarte frumoasa, sa gandit ca e cea mai fericita dar cand a intrebat-o , lebada a spus ca a vazut un papagal asa ca cioara intrebat papagalul, acesta a spus ca a vazut un paun. La gradina zoologica sute de persoane admirau paunul, dupa ce au plecat cioara a intrebat paunul daca e cea mai fericita pasare si acesta a spus ca dupa el cioara e dea mai fericita pentru ca e libera, el e inchis acolo, captiv, ar vrea sa scape dar nu poate, pe cand cioara zboara unde vrea. Morala era sa nu cautam la ceilalti ceva ce nu avem, gandindune ca astfel vom fi mai fericiti..

E adevarat caci si eu cand eram rau in spital vroiam sa nu mai fac febra, apoi incet incet nu am mai facut apoi vroiam sa nu  imi mai fie asa rau si usor m-am inzdravenit si am simtit tot mai putin reactiile adverse, apoi am terminat tratamentul. Doar ca deja as fi vrut mai mult. Sa fiu fara oxigen, sa lucrez iar... Trebuie doar sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am. Se poate mai bine dar sigur se poate si mai rau. As dori sa stiu sa pretuiesc mai mult ceea ce am si sa stiu sa ma bucur de viata asa cu oxigenul dupa mine.
Fiti recunoscatori pentru ce aveti, nu cautati mereu motive de a fi nemultumiti. Viata e frumoasa.

Asculta-ti corpul

Nu recomand nimanui ce sa manance, doar carne, doar legume sau alt regim, cred ca cel mai intelept este sa ne ascultam corpul si sa ii dam ce ne cere. Ma gandesc deseori ca de fapt cand ne nastem nu stim inca sa vorbim sau sa scriem dar avem alte instincte mult mai bune pe care in timp ni le pierdem sau mai bine spus carora nu le mai dam importanta, le ignoram. De cele mai multe ori corpul nostru ne vorbeste, e obosit, trebuie sa luam o pauza, ii e foame trebuie sa ne hranim si tot asa. Zilele acestea am 'descoperit' ca de fapt tahicardia mea e mai mult din cauza stomacului sau a intestinului si nu atat din cauza plamanilor.
Ma balonam si disconfortul era mare, chiar daca nu se observa mereu ca ma balonam cred ca tot din cauza digestiei obosea inima, caci stomacul nu reusea sa digere ceea ce mancasem

Acum stiti ca la teorie sunt buna dar practica ma omoara. Imi tot propun de mult timp sa mananc mai sanatos. Adica fara prajeli, deloc, rar mananc dar tot mananc prajeli in prezent. Apoi ar trebui sa reduc mult carnea, caci de doua ori pe zi e prea mult mai ales ca eu stau mereu nu fac miscare. Apoi trebuie sa consum mai multe lichide, in perioada rece am ajuns sa beau maxim jumatate de litru de apa, ceea ce e foarte putin.

Acum urmeaza sa vad daca reusesc cat de cat sa imi urmez aceste sfaturi si revin cu noutati, daca am reusit si ce am observat.
Ieri am mancat ficatei de pasare doar fierti si piure de cartofi la amiaza apoi pe seara legume la tava dar au avut si un pic de ulei si o bucatica foarte mica de carne de curcan, cert e ca pe seara nu a cazut prea bine. Azi la amiaza paste cu sos de rosii si pe seara mi-am pregatit o supa crema de legume (asta e ceva foarte nou, 1 ca gatesc, 2 ca fac aceasta mancare). Am crescut putin si consumul de apa dar pana la doi litri de apa pe zi mai am.

Update: Nu tin cura de slabire, dimpotriva vreau sa ma ingras.

Dependenta de jocuri

De mult timp tot imi propun sa scriu, dar tot aman, asa ca uit ce vroiam sa scriu.

Acum ma amuzat sotul meu, ca mi-a dat o replica foarte buna.
Joc Pert rescue si am ajuns laultimul nivel dar la 2-3 saptamani se mai fac ceva nivele, asaca repede intru sa joc. Astazi pe seara tot butonam si sotul imi zice'mai ai vieti de jucat?', i-am raspuns ca am 12 ore nelimitat. A ras, a spus ca au vazut astia ca sunt dependenta si nu imi mai dau 5vieti ci ore sa stau si noaptea sa joc.
Are mare dreptate caci e manie, intru pe tableta sa caut ceva, dar din instinct dau clic pe joc sa ma depasesc la nivel ce am jucat deja, sau sa vad daca nu au aparut altele.
Slava Domnului ca e singurul joc care il joc.