vineri, 21 august 2015

Tu nu esti tu

Am trecut de la carti la filme.
Am dat de un film ce mi-a placut. Primul gand cand a inceput filmul a fost 'sunt ralista sau masochista?'. Stiam doar ca e despre o femeie cu o boala degenerativa. Probabil am gandit asa pentru ca banuiam ca e un film ce ma va face sa plang, si asa de o saptamana mi sau innecat barcile.
De vineri dupa amiaza a inceput  sa ploua si sa racit bine atat afara cat si in casa, si cred ca de luni ma cam incearca raceala(asta in afar filmului, cu privire la starea mea de spirit). Si toata saptamana am avut tahicardie din nimic, chiar si stand pe pat. E greu, vreau sa fiu bine sa pot sa merg cat de cat. Oua de prepelita nu gasesc, iau fier si vitamina c cu eliberare treptata dar mare lucru nu simt. De multe ori peste zi sunt asa epuizata ca nici sa stau la tableta sau tv nu am putere. Sper sa imi revin totusi.

Despre film, e povestea unei tinere de 35 ani la aniversarea ei era bine, dar a simtit primele dificultati pe partea dreapta a apoi actiunea se petrece la un an jumatate departare, deja era destul de avansata, cat sa aibe nevoie de altcineva sa o imbrace sa o spele si sa o hraneasca. Nu sunt chiar atat de grav, dar abia trebuie sa implinesc 31 si de 2 ani nu ma pot spala singura, si nici nu ies din casa singura. E greu pentru mine sa fiu asa, dar banuiesc ca e foarte greu si pentru el, pentru sotul meu la cei 35 ani sa stea langa mine si sa ma aua mereu ca ma plang ca nu pot face....

duminică, 16 august 2015

Draga inima

V-ati gandit vreodata sa ii scrieti inimii.
Eu da, mai ales de cand cu melodia Addei. Deseori vorbesc cu organele mele, stomac, ficat, plamani, inima. In ultimul timp inimioara mea a fost tot mai 'suparata'.
Am tot zis ca e cald si cu muntii de jur imprejur, noi fiind ca intr-o vagauna sa lasa presiunea, nu aveai aer, te simteai ca la baie cand stai in cada si se fac condes de la apa calda.
De vineri sa racorit  afara, dimineata vineri era cald pana la amiaza sa schimbat deodata vremea si a tot plouat. Sa mai oprit apoi iar a plouat si tot asa de vineri pana azi luni.
Dat fiind ca afara ploua nu am mai iesit din casa, dar in loc sa ma simt mai bine ca sa racorit ma simteam mai rau, caci norii erau jos, si deci presiunea astmosferica si mai scazuta si umiditate. De cand eram mai bine cu plamanii(inainte sa am nevoie de oxigenoterapie )  imi precizasera medicii sa ma feresc de umiditate, frig si fum.
Astazi totusi fara sa fac efort fiind la baie mi sa facut rau, din cauza apei care era rece nu calduta(probabil) si a vantului care a inceput sa sufle. Atat de rau de am stat circa 5 minute tremurand si incercandu-ma senzatii de caldura excesiva. Am facut un efort sa vin in camera sa iau ceva de inima sa ma linistesc, am crescut oxigenul de la 2 la 3, si mi-am pus saturimetrul pe deget, 136 indica, eram surprinsa sa vad ca am o valoare asa mare, nu reuseam nici sa inghit saliva dar pastila, am facut totusi un efort ca sa ma pot calma. Am luat o pastila de xanax, apoi am stat in sezut in pat, sub patura ca eram cu totul inghetata. Abia dupa vreo 2 ore am reusit sa imi revin, m-am intins si am si dormit de la acea pastila. Acum ca m-am trezit am scazut oxigenul la 2,5 si sper sa nu mai am asemenea 'surprize' ca ma obosesc teribil. Desi am dormit ma simt de parca as fi nedormita de 24 ore.
Draga inima, te rog sa te linistesti, te rog sa nu mai bati asa repede si cu asa intensitate. Linisteste-te, o sa fie bine. Iti multumesc ca ai suportat tratamentul de doi ani ce stiu ca iti facea rau, si probabil in sange inca mai sunt urme de pastile, dar in curand se va curata sangele si va fi bine. Draga inima nu ma parasi

joi, 13 august 2015

Cura cu oua de prepelita

Am sa va descriu aici o cura simpla si de mare efect. Eu am incercat multe naturiste, dar aceasta e in topul preferintelor, toamna si primavra o urmez si ma simt minunat. Gasiti pe internet pe multe site-uri scris despre ea.
Eu urmez cura lunga de 240 oua, dar poate fi urmata si doar cu 120 oua (sora mea cea mica fiind sanatoasa o urmeaza pe aceasta injumatatita si se simte mai bine).
In prima zi se consuma 3 oua, a doua zi 4 oua, incepand cu a treia zi se consuma cate 5 oua zilnic, pana la finalul curei cand scadem din nou penultima zi 4 si ultima 3. Cura dureaza 50 zile(ca cu 240).
Ouale vse consuma dimineata pe stomacul gol, eu preferam sa le sparg intr-un pahar unde adaugam o lingurita, doua de miere de albina, apoi le zbateam bine si le dadeam pe gat. Timp de jumatate de ora nu mancam nimic, apoi ma comportam ca in oricare alta zi, cu mic dejun si pranz si cina. De pe la jumatatea curei incep sa ma simt mai energica, nu mai ametesc, pot sa merg mai mult, sa stau mai mult in picioare, apoi raceala ma prinde mai greu (pentru mine care am luat ani de zile antibiotice am o imunitate destul de sproasta), inclusiv la fata aratam mai bine (tin minte ca in Italia cand ma vazut dr. Pneumolog ma intrebat care e secretul de sunt asa rosie in obraji si am un tonus mai bun, a ramas surprins sa auda ca ouale de prepelita sunt 'vinovate').
La un calcul cura costa cam 100 lei, depinde cu cat gasesti in supermarket sau la piata ouale de prepelita. Nu sunt chiar asa gretoase cum par(sa le consumi cruzi), am incercat si lucruri mai dezgustatoare. Apoi daca ne gandim ca ne aduc multe beneficii si nu strica (asa cum fac pastilele, repara ceva dar strica altceva), cred ca se merita sa inchizii ochii si sa dai pe gat oua cruzi.

luni, 10 august 2015

Aleph

Un nou roman citit saptamana trecuta. Am revenit la Paulo Coelho, caci este un scriitor care mie imi place foarte mult. Am citit de anul trecut cand l-am descoperit Alchimistul, Veronica trebuie sa moara, La raul piedra am sezut si am plans si 11 minute. Acum cautam sa vad daca nu mai are si alte carti scrise,am dat de Invingatorul este intotdeauna singur dar nu parea prea interesant asa ca l-am lasat in asteptare si am citit Aleph.
Imi place mult si aceasta carte, are ca personaj principal pe autor, povesteste despre o calatorie cu transsiberianul. A ajuns sa faca aceasta calatorie caci i se parea ca pe plan spiritual este blocat. Intuitia nu la inselat si in calatorie (ca in altele ce le-a parcurs) se intalneste cu o tanara pe care a cunoscut-o intr-o alta viata. Tanara sustine ca este indragostita de el,dar desi intre ei este o chimie Paulo ramane fidel sotiei sale.
Asa cummentioneaza la un moment dat asemeni personajului principal din Alchimistul, el avea nevoie sa faca aceasta calatorie ca sa isi dea seama ca tot ce are nevoie e acasa la el, ca nu ii lipseste nimic, dar prin aceasta calatorie ajunge sa se cunoasca si sa aprecieze mai mult ceea ce are.

miercuri, 5 august 2015

Calugarul care si-a vandut ferarri-ul

Am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala. Poate parea oarecum ciudat, dar de anul trecut fara sa mi se zica de aceasta sintagma de 'dezvoltare personala' un amic mi-a recomandat o carte de Paulo Coelho, mi-a placut asa ca am cautat si alte carti scrise de el. Apoi am tot intaljit aceasta sintagma tot mai des in ultimul timp si am zis sa incerc, in fond tot e cald afara si stand in casa la umbra altceva nu am de facut, la tv nu gasesc nimic interesant asa ca mai bine citesc.

Am sa sintetizez in cateva randuri despre fiecare carte ce mi-a placut, asa ca fapt divers...poate o sa fiti si voi curiosi sa o cititi.
In aceasta carte este vorba despre un avocat de renume care fiind in timpul unui proces lesina, la spital i se spune ca starea lui de sanatate e grava si fie renunta la meseria care o are fie va trai putin. Decide sa vanda tot ce avea, inclusiv un ferarri rosu cu care era tare mandru si cauta sa se descopere, pentru aceasta pleaca in Hymalaia. Dupa trei ani de absenta timp in care nu a comunicat cu nimeni se intoarce la unul dintre vechii colaboratori avocati (cel care e si personajul ce povesteste) si este de nerecunoscut. Se intalnesc in urmatoarea seara pentru a povesti despre experienta ce a trait-o in cei trei ani ar si depentru ca asa a promis maestrului yoghin ca va da mai departe ceea ce il invata.

Mi-a placut per total cartea si sunt de acord cu multe dintre acele tehnici, fara sa stiu le-am aplicat si eu si au dat roade. La multe am inca de lucrat, sa vedem daca o sa si reusesc sa ma tin de cuvant.
Din tot ce e scris in carte va spun o mini poveste, un baiat ce mereu era nemultumit de prezent si mereu vroia sa traiasca in viitor, intr-o zi pe cand dormea cineva la strigat, acea persoana ia inmanat un ghem din care trebuia sa traga de fir pentru a derula sa ajunga mai departe (sa sara peste anuminte clipe pe care le considera inutile, neplacute), baietelul e incantat de noua sa jucarie si tot deruleaza pana ajunge batran si singur, atunci isi da seama ca viata ia trecut prea repede si nu sa bucurat deloc de ea, cu mare regret adorme si reapare persoana din copilarie si ii indeplineste dorinta de a o lua de la capat si astfel traieste bucuros fiecare clipa. Autorul mentioneaza ca in viata reala nu se intampla asa ceva, nu avem drum de intoarcere sa retraim ceea ce am pierdut azi, asa ca cel mai bine e sa ne bucuram de prezent.

sâmbătă, 1 august 2015

Cred

Avem in Biblie rugaciunea Crezul,sau Simbolul credintei. Cred ca e o rugaciune foarte importanta.Important e sa credem. Ca sa se poata intampla ceva mai intai trebuie sa crezi. Crede in tine, crede in Dumnezeu, crede in bine, si sigur va fi bine
Suntem 'atacati' mereu cu stiri 'bomba' cu stiri negative, tot ce e rau se promoveaza intens, dar ce e pozitiv abia gasim scris cateva randuri pe undeva pe net. Astfel suntem 'educati' sa ne pierdem increderea, sa fim mai negativisti, sa vedem doar partea goala a paharului, uitand sa vedem ceea ce avem, ceea ce e frumos, ce e bun.
Avem maini, avem picioare, auzim, vedem, simtim, ar trebui sa fim recunoscatori pentru aceste daruri primite de la Dumnezeu de cand ne-am nascut. Altii se nasc fara unele dintre aceste 'cadouri' si totusi ne uimesc cum se pot descurca si fara ele, deci noi ceilalti 'normali' suntem de fapt cei care ar trebui cu atat mai mult sa fim recunoscatori pentru tot ce avem, sa ne bucuram de soare si de ploaie, de floarea ce raspandeste miros minunat dar si de zapada ce imbraca iarna campul.
Cred ca daca suntem multumiti cu ceea ce avem suntem fericiti. Fericirea nu se cantareste, nu se masoara, dar nici nu sunt mai fericiti cei cu case imense sau cei cu conturi pline cu bani, fericirea sta in fiecare din noi.
Cred intr-o lume buna, si in forta binelui. Stiu ca totul se intoarce ca un bumerang, mai devreme sau mai tarziu ceea ce am semanat acea vom culege.