The fault in our stars este un film, acum aflu ca de fapt initial a fost cartea, apoi filmul.
romanii au tradus filmul aparut in 2014.
Acum e pentru a 2 oara cand il urmaresc, prima data nu prea am inteles ca era doar sonor (si nu stapanesc atat de bine limba engleza, plus ca nici in romana de era nu pot percepe anumite cuvinte), in fine traiasca subtitrarile.
Eu nu am cancer, dar desi am aproapè dublul varstei persoanei cu oxigen ma simt cam cat ea. Diferenta mare este ca eu am ùn sot, care in teorie e sanatos...riscul de a se imbolnavi e cam mare stand prea mult in preajma mea, eu cu o boala ce se transmite prin aer.
imi da oarecum curaj sa fac anumite lucruri de care imi este frica, desi imi dau seama ca e doar un film, eu una ñu sunt capabila (cel putin nu acum sa fac atat de multa miscare, sa nu mai vorbesc de scari).
una peste alta...ma face sa ma simt mai...normala...sper sa il fi vazut cat mai multe persoane si cand ma vor vedea pe mine sa nu fie prea curiosi, reticenti sau...nu stiu cum sa zic.
vineri, 30 ianuarie 2015
joi, 29 ianuarie 2015
Cat costa oxigenul?
Astazi o sa pun in problema ceea ce ma doare cel mai mult, ideea de baza pentru care am deschis acest blog. Oxigenul.
Tot inceputul are si un sfarsit si orice invat are si un dezvat, si tot asa am putea continua cu vorbe din popor.
Concret, vreau sa ma intorc in tara, in Romania, tara unde m-am nascut si unde am crescut, invatat si muncit, pana sa ma imbolnavesc si sa decida doctorii sa ma trimita acasa ca sa mor. Nu e usor, dimpotriva am strans inevitabil multe frustrari, multe temeri, dar nu pot sa ma ascund la nesfarsit, cel mai matur este sa infrunt realitatea, adevarul. Fuga nu este decat o solutie de moment. Poti fugi dar nu te poti ascunde. In fond viata e facuta sa o traiesti nu sa fugi de ea.
De saptamana aceasta am inceput cautarile pentru a vedea daca in Romania se poate trai in cazul in care esti dependent de oxigen.
Stiu inca din propria experienta din 2013 ca in Romania ti se da acasa un concentrator de oxigen, aceea nu e o solutie..mai degraba din punctul meu de vedere e un fel de 'a se spala pe maini'.
Aici in Italia folosesc oxigen lichid, cert este ca sunt mutumita de el, are destul de multe avantaje, mai multe decat dezavantaje, dar vorbim de un serviciu GRATUIT, transport la domiciliu a tuburilor de oxigen de cate ori este nevoie, consumabile (sticla pentru umidificare si cabluri-canule nazale), inclusiv un tub mic ce vine reincarcat usor de la cel mare cu oxigen lichid si cu care poti iesi din casa (in cazul meu la un debit de3-4l pentru 3 ore). Un alt mare avantaj est ca aceste tuburi sunt silentioase, se aude doar apa 'bolborosind', ceea ce e in regula.
Acum vorbim despre concentratoarele de oxigen, din pnctul meu de vedere dupa ce am utilizat un astfel de aparat pentru o luna de zile. In primul rand face un zgomot mare...cam cat de mare...cat sa nu reusesti sa te intelegi cu cei din jur daca vorbesti destul de tare si oamenii aud bine. Va dati seama ca utilizarea unui astfel de aparat 24/24 te deranjeaza sonor(si oboseste) nu doar pe tine ci si pe ceilalti din familie si de ce nu dintre vecini. Al doilea mare dezavantaj este ca depinzi de electricitate, va dati seama pentru mine care locuiesc la tara si socurile de curent sunt dese, sa nu ma vorbim de intreruperi de energie electrica, pentru o perioada destul de mare, deci practic nu ai energie electrica mori, caci alternative de genul generator de electricitate e cam greu, pentru mine sa il pornesc (iti trebuie putere), sa nu mai vorbim ca si acel aparat costa destul de mult si la randul sau face un zgomot mare, suficient cat sa trezesti un cartier intreg daca esti nevoit sa il pornesti noaptea. Apoi de plecat spre spital, in minim 30 minute cat ar trebui sa dureze drumul de acasa pana la spital iar mori, deci din punctul meu de vedere acel aparat nu este o solutie, cel putin nu pentru mine.
Am 'discutat' cu o societate din Romania care lucreaza cu oxigen lichid dar ei au spus clar cei de la casa de asigurari de sanatate nu deconteaza acel oxigen ci doar concentratorul de oxigen, asta nu e discriminare?
Ideea este ca pentru un muritor de rand, care inca are 30 ani si isi doreste mult sa traiasca nu prea ai sansa la viata in Romania in 2014. Trist, mult prea trist, si totusi nu ma dau batuta, cautarile continua.
Tot inceputul are si un sfarsit si orice invat are si un dezvat, si tot asa am putea continua cu vorbe din popor.
Concret, vreau sa ma intorc in tara, in Romania, tara unde m-am nascut si unde am crescut, invatat si muncit, pana sa ma imbolnavesc si sa decida doctorii sa ma trimita acasa ca sa mor. Nu e usor, dimpotriva am strans inevitabil multe frustrari, multe temeri, dar nu pot sa ma ascund la nesfarsit, cel mai matur este sa infrunt realitatea, adevarul. Fuga nu este decat o solutie de moment. Poti fugi dar nu te poti ascunde. In fond viata e facuta sa o traiesti nu sa fugi de ea.
De saptamana aceasta am inceput cautarile pentru a vedea daca in Romania se poate trai in cazul in care esti dependent de oxigen.
Stiu inca din propria experienta din 2013 ca in Romania ti se da acasa un concentrator de oxigen, aceea nu e o solutie..mai degraba din punctul meu de vedere e un fel de 'a se spala pe maini'.
Aici in Italia folosesc oxigen lichid, cert este ca sunt mutumita de el, are destul de multe avantaje, mai multe decat dezavantaje, dar vorbim de un serviciu GRATUIT, transport la domiciliu a tuburilor de oxigen de cate ori este nevoie, consumabile (sticla pentru umidificare si cabluri-canule nazale), inclusiv un tub mic ce vine reincarcat usor de la cel mare cu oxigen lichid si cu care poti iesi din casa (in cazul meu la un debit de3-4l pentru 3 ore). Un alt mare avantaj est ca aceste tuburi sunt silentioase, se aude doar apa 'bolborosind', ceea ce e in regula.
Acum vorbim despre concentratoarele de oxigen, din pnctul meu de vedere dupa ce am utilizat un astfel de aparat pentru o luna de zile. In primul rand face un zgomot mare...cam cat de mare...cat sa nu reusesti sa te intelegi cu cei din jur daca vorbesti destul de tare si oamenii aud bine. Va dati seama ca utilizarea unui astfel de aparat 24/24 te deranjeaza sonor(si oboseste) nu doar pe tine ci si pe ceilalti din familie si de ce nu dintre vecini. Al doilea mare dezavantaj este ca depinzi de electricitate, va dati seama pentru mine care locuiesc la tara si socurile de curent sunt dese, sa nu ma vorbim de intreruperi de energie electrica, pentru o perioada destul de mare, deci practic nu ai energie electrica mori, caci alternative de genul generator de electricitate e cam greu, pentru mine sa il pornesc (iti trebuie putere), sa nu mai vorbim ca si acel aparat costa destul de mult si la randul sau face un zgomot mare, suficient cat sa trezesti un cartier intreg daca esti nevoit sa il pornesti noaptea. Apoi de plecat spre spital, in minim 30 minute cat ar trebui sa dureze drumul de acasa pana la spital iar mori, deci din punctul meu de vedere acel aparat nu este o solutie, cel putin nu pentru mine.
Am 'discutat' cu o societate din Romania care lucreaza cu oxigen lichid dar ei au spus clar cei de la casa de asigurari de sanatate nu deconteaza acel oxigen ci doar concentratorul de oxigen, asta nu e discriminare?
Ideea este ca pentru un muritor de rand, care inca are 30 ani si isi doreste mult sa traiasca nu prea ai sansa la viata in Romania in 2014. Trist, mult prea trist, si totusi nu ma dau batuta, cautarile continua.
marți, 27 ianuarie 2015
Iubire
Ce este iubirea?
multi o definesc in momentele de extaz, de bucurie, de fericire dar sa va vad in momentele triste cum a-ti defini iubirea.
Problema concreta, cum poti zice ca iubesti un om cNd de fapt iti e rusine cu el? Il iubesti ca pe un lucru, ceva ce posezi, doar caum?
Cum poti spune ca iubesti o persoana dar daca isi pune ochelari, o iubesti, dar iti e rusine sa mai iesi cu el in lume? Atunci unde e iubirea?
Nimeni nu vrea sa fie asa de 'diferit', dar daca ajungi in acel punct atunci sa vad cine tw mai recunoaste si cine continua sa fie cu tine. SI NU DOAR PREZENTA FIZICA IN SPATIU INCHIS.
Cum poti sa iubesti cand nu vrei sa stie nimeni cum arata acel om 'diferit'? Cum ar trebui sa se si ta acel om 'diferit'? E musai sa fie marginalizat?
multi o definesc in momentele de extaz, de bucurie, de fericire dar sa va vad in momentele triste cum a-ti defini iubirea.
Problema concreta, cum poti zice ca iubesti un om cNd de fapt iti e rusine cu el? Il iubesti ca pe un lucru, ceva ce posezi, doar caum?
Cum poti spune ca iubesti o persoana dar daca isi pune ochelari, o iubesti, dar iti e rusine sa mai iesi cu el in lume? Atunci unde e iubirea?
Nimeni nu vrea sa fie asa de 'diferit', dar daca ajungi in acel punct atunci sa vad cine tw mai recunoaste si cine continua sa fie cu tine. SI NU DOAR PREZENTA FIZICA IN SPATIU INCHIS.
Cum poti sa iubesti cand nu vrei sa stie nimeni cum arata acel om 'diferit'? Cum ar trebui sa se si ta acel om 'diferit'? E musai sa fie marginalizat?
joi, 22 ianuarie 2015
Tupeu de bugetar
Poate parea oarecum ciudat, si nu cred ca e chiar just titlul, dar acest cuvant mi-a venit acum in minte.
o intamplare relativ haioasa de care mi-am adus aminte fara sa vreau.
eram la un examen de 'contabil si secretar'- pentru o scoala de la tara, mi se spoptise de catre o vecina ca merg degeaba ca postul e 'aranjat' dar eu cu naivitatea mea am zis sa merg sa incerc. Ajung insa si pentru examinare eram doar 2 persoane, asa ca am decis sa facem cunostinta, ea zice L eu sii zic scuze de unde imi stii nu ele, ea zice 'a nu dar acesta e numele meu', m-am amuzat am zis ca e bun avem acelasi nume, ne-am urat bafta si am asteptat subiectele . se vedea ca dansa era in tema si eu complet pe dinafara, cqci avusesem bibliografie stufoasa, iar eu abia am apucat sa rasfoiesc, pana atunci mai lucrasem ca si contabil dar la societati private nu la bugetari, si in facultate nu imi placuse contabilitatea bugetara si nici nu retinusem jimic.
in fine am picat, cealalta a luat cu nota peste 9, mi-am dat seama ca vecina a avut drptate si asta e. La cateva luni am fost angajata contabil la brutaria de langa acea scoala. Cum societatea nu avea doar brutarie si cumacea scoala ahizitiona de la firma diferite bunuri a fost necesara de vreo 2 ori confruntari caci ei nu primisera de la soferi facturile si nu ne mai plateau, asa ca am facut duplicat le-am dus dovada dsi le-am demonstrat ca nu cerem nimic in plus. La vreo cateva luni, ori sa fi fost un an maxim vine unul dintre sefi si imi spune urmatoarele, directorul de la scoala are o rugaminte catre mine, el e doar 'postas' si daca accept sau daca refuz pe el nu il intereseaza. Dl director a cerut sa ii dau eu din lucrarile mele, sau sa ii fac donsoarei contabile ce cumparase postul o lucrare pentru facultate. Nu m-am putut abtine sa nu rad, dar ma si inrosisem. Seful a intrebat de ce am asa o reactie. I-am povestit ca apentru acel post am candidat amandoua, si eu am fost luata de 'fazan', iar acum ei au tupeul sa imi solicite asa ca si cum am fi doua prietene bune care ne oferim servicii reciproce de intrajutorare o lucrare destul de stufoasa si greu de facut. Daca este asa desteapta si a luat acolo examenul cu nota 9 sigur se descurca ea mai bine decat mine ce nu luasem nici nota de trecere sa faca acea lucrare, asa ca nu imi permit sa o ajut eu...cea nestiutoare. Sefii au zis e problema mea daca o ajut sau nu, dar m-au intrebat de imi pare rau ca acum lucrez la ei si nu la scoala. Le-am marturisit sincer ca a fost mai bine pentru mine sa lucrez pentru ei, caci asa mi-am demonstrat caliatile mele si am pus in practica cum am stiut eu mai bine ceea ce am crezut ca e de datoria mea ca si contabil, de contabilitate primara, si asa am evoluat, caci muncind inveti, dar nu incurajez snobismul si nesimtirea.
o intamplare relativ haioasa de care mi-am adus aminte fara sa vreau.
eram la un examen de 'contabil si secretar'- pentru o scoala de la tara, mi se spoptise de catre o vecina ca merg degeaba ca postul e 'aranjat' dar eu cu naivitatea mea am zis sa merg sa incerc. Ajung insa si pentru examinare eram doar 2 persoane, asa ca am decis sa facem cunostinta, ea zice L eu sii zic scuze de unde imi stii nu ele, ea zice 'a nu dar acesta e numele meu', m-am amuzat am zis ca e bun avem acelasi nume, ne-am urat bafta si am asteptat subiectele . se vedea ca dansa era in tema si eu complet pe dinafara, cqci avusesem bibliografie stufoasa, iar eu abia am apucat sa rasfoiesc, pana atunci mai lucrasem ca si contabil dar la societati private nu la bugetari, si in facultate nu imi placuse contabilitatea bugetara si nici nu retinusem jimic.
in fine am picat, cealalta a luat cu nota peste 9, mi-am dat seama ca vecina a avut drptate si asta e. La cateva luni am fost angajata contabil la brutaria de langa acea scoala. Cum societatea nu avea doar brutarie si cumacea scoala ahizitiona de la firma diferite bunuri a fost necesara de vreo 2 ori confruntari caci ei nu primisera de la soferi facturile si nu ne mai plateau, asa ca am facut duplicat le-am dus dovada dsi le-am demonstrat ca nu cerem nimic in plus. La vreo cateva luni, ori sa fi fost un an maxim vine unul dintre sefi si imi spune urmatoarele, directorul de la scoala are o rugaminte catre mine, el e doar 'postas' si daca accept sau daca refuz pe el nu il intereseaza. Dl director a cerut sa ii dau eu din lucrarile mele, sau sa ii fac donsoarei contabile ce cumparase postul o lucrare pentru facultate. Nu m-am putut abtine sa nu rad, dar ma si inrosisem. Seful a intrebat de ce am asa o reactie. I-am povestit ca apentru acel post am candidat amandoua, si eu am fost luata de 'fazan', iar acum ei au tupeul sa imi solicite asa ca si cum am fi doua prietene bune care ne oferim servicii reciproce de intrajutorare o lucrare destul de stufoasa si greu de facut. Daca este asa desteapta si a luat acolo examenul cu nota 9 sigur se descurca ea mai bine decat mine ce nu luasem nici nota de trecere sa faca acea lucrare, asa ca nu imi permit sa o ajut eu...cea nestiutoare. Sefii au zis e problema mea daca o ajut sau nu, dar m-au intrebat de imi pare rau ca acum lucrez la ei si nu la scoala. Le-am marturisit sincer ca a fost mai bine pentru mine sa lucrez pentru ei, caci asa mi-am demonstrat caliatile mele si am pus in practica cum am stiut eu mai bine ceea ce am crezut ca e de datoria mea ca si contabil, de contabilitate primara, si asa am evoluat, caci muncind inveti, dar nu incurajez snobismul si nesimtirea.
vineri, 2 ianuarie 2015
Nu promite, dar daca totusi ai promis incearca sa iti respecti promisiunile
E cel mai bine sa nu promiti. Odata promis ceva e ca si realizat, dar daca promisiunea nu este dusa la bun sfarsit...atunci sigur cineva e trist.
nu prea are treaba cu titlul, dar oarecum mi-am promis mie, si lui Dumnezeu ca nu mai folosesc artificii, asta dupa ce in urma cu cativa ani buni, mai bine de 10 cumparasem niste artificii pe care nu stiam sa le fo.osesc, mi-am luat o marja de eroare ca s-ar putea sa loveasca pe cineva dar nu sificient, si in loc sa o ia in sus, stanga, dreapta sau la vale, a luat-o taman la deal, unde in cerdac erau bunicii si eu cu sora cea mica, a ricosat langa ochiul bunicii mele si apoi in perete milimetric aproape de sticla geamului, slava Domnului ca bunica nu a fost intr-atat de grav ranita si gaura din perete sa rezolvat in primavara, cert este ca bunicii au vazut ca imi pare sincer rau si ca tremuram toata de frica si nu mi-au zis nimic, dar tot mi-am promis sa nu mai cumpar material pirotehnic si sa il folosesc eu. Sa se ocupe cei profesionisti de asemenea lucruri, in fond nu sunt jucarii, nu trece an in care sa nu aud lume nenorocita de arifii, petarde si alte minuneti pirotehnice. Nu inteleg cand se va invata lumea minte sa se li isteasca in a se mai juca cu lucruri periculoase.
deocamdata eu nu am mai folosit materiale pirotehnice, si de la un an la altul tot mai tare imi e frica, sper sa nicu imi incalc promisiunea, caci nu se stie daca a doua oara mai reusesc sa scap asa de ieftin dupa ce ma joc cu lucruri periculoase.
nu prea are treaba cu titlul, dar oarecum mi-am promis mie, si lui Dumnezeu ca nu mai folosesc artificii, asta dupa ce in urma cu cativa ani buni, mai bine de 10 cumparasem niste artificii pe care nu stiam sa le fo.osesc, mi-am luat o marja de eroare ca s-ar putea sa loveasca pe cineva dar nu sificient, si in loc sa o ia in sus, stanga, dreapta sau la vale, a luat-o taman la deal, unde in cerdac erau bunicii si eu cu sora cea mica, a ricosat langa ochiul bunicii mele si apoi in perete milimetric aproape de sticla geamului, slava Domnului ca bunica nu a fost intr-atat de grav ranita si gaura din perete sa rezolvat in primavara, cert este ca bunicii au vazut ca imi pare sincer rau si ca tremuram toata de frica si nu mi-au zis nimic, dar tot mi-am promis sa nu mai cumpar material pirotehnic si sa il folosesc eu. Sa se ocupe cei profesionisti de asemenea lucruri, in fond nu sunt jucarii, nu trece an in care sa nu aud lume nenorocita de arifii, petarde si alte minuneti pirotehnice. Nu inteleg cand se va invata lumea minte sa se li isteasca in a se mai juca cu lucruri periculoase.
deocamdata eu nu am mai folosit materiale pirotehnice, si de la un an la altul tot mai tare imi e frica, sper sa nicu imi incalc promisiunea, caci nu se stie daca a doua oara mai reusesc sa scap asa de ieftin dupa ce ma joc cu lucruri periculoase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)